Cetăţean de onoare – titlu conferit prin H.C.L. nr. 101 din 18.11.2003
Episcopul Melchisedec Ștefănescu (n.1822 Gârcina – d.1892 Roman), o personalitate excepțională în ortodoxia românească și nu numai, cărturar vestit, academician și patriot desăvârșit și nu în ultimă instanță episcop al Romanului, urbe în care-și doarme somnul de veci, a fost și rămâne unul dintre corifeii spiritualității românești.
În anul 1848, la Kiev, a căpătat titlul de „Magistru în Teologie și Literă”, în anul 1852 a devenit profesor la Seminarul din Iași, apoi și director la cel din Huși; în anul 1857 devine deputat în divanul ad-hoc al Moldovei, în anul 1860 este numit Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Biblice, în anul 1864 devine Episcop locțiitor și apoi Episcop la Episcopia Dunării de Jos, iar din anul 1879 este Episcop de Roman și apoi din anul 1892, când trece la cele veșnice, rămâne pentru totdeauna în orașul nostru, în capela care-i poartă numele. Ca înalt ierarh, a efectuat numeroase vizite diplomatice și bisericești în multe țări, finalizate cu rezultate benefice pentru națiunea română.
A scris mult – peste 120 de titluri: cărți, memorii, comunicări, cuvântări ocazionale dintre care amintim: „Cronica Romanului și a Episcopiei Romanului”.
A avut o contribuție deosebită la cele două mari evenimente istorice ale veacului al XIX-lea: Unirea de la 1848 și Independența din 1877/1878.
Pentru complexa și exemplara lui activitate în plan religios și moral, biografii săi l-au numit „creierul bisericii noastre”.
Și-a înnobilat vocația și darul obținute de la Pronia cerească, fiind o călăuză și un înaintemergător de excepție pentru Biserica Strămoșească și pentru națiunea română, în general, iar pentru locuitorii Romanului – o făclie de suflet și conștiință pe care nu au voie să-l treacă în uitare.
