Cetăţean de onoare – titlu conferit prin H.C.L. nr. 30 din 14.03.2007
Dl. dr. Epifanie Cozărescu s-a născut în orașul Cernăuți la data de 24.01.1914. Tatăl său era șef al Arhivelor Mitropoliei Cernăuți. A urmat școala primară și liceul la Cernăuți, la același liceu „Aron Pumnu” unde, în urma cu ani, a învățat și Mihail Eminescu.
A urmat studiile la Facultatea de medicină din Iași. În ultimii doi ani de facultate era angajat în diverse secții contra cost, pe post de cadru mediu, pentru a avea mijloace de întreținere. Terminând facultatea, a fost angajat ca secundar în câteva secții, după care a fost numit medic șef al Spitalului Săveni în anul 1941. Aici a fost medic de spital, de circumscripție, practicând la nevoie și mica chirurgie. A fost apreciat de populație și de organele locale. Venind însă epoca comunistă, a fost și el afectat.
Soția sa avea o mică moșie de la tatăl său. Domnului doctor i s-a propus divorțul sau părăsirea postului. A părăsit postul, fiind duși la Roman, fără casă, fără statut de angajat.
La câtva timp i s-a oferit un post de circumscripție la Averești – unde împreună cu familia a locuit trei ani, onorându-și cu prisosință funcția de medic. A fost apoi încadrat în Roman, unde, după câteva peregrinări în meseria de medicină generală, a fost integrat în secția de interne a Spitalului. A urmat un curs de specializare la Cluj, sub conducerea ilustrului profesor Iulian Hațeganu. Întors la Roman a inaugurat hidroterapia, cu ape de la Strunga, în special prin aerosoli.
A fost medic specialist în boli pulmonare, fiind numit de conducerea Direcției Sanitare Bacău, ca medic de specialitate pneumolog, pentru bolnavii din regiune cu afecțiuni pulmonare acute. Câțiva ani a fost detașat la sanatoriul Slănic Moldova pentru perioada de vară, acordând asistență de medicină internă, dar în special de pneumologie.
O pasiune deosebită a domnului doctor a fost cercetarea istoriei Spitalului Roman. Fără activitatea sa, niciodată nu am fi cunoscut multe din istoria spitalului nostru. A studiat arhive în multe județe ale țarii, la Iași, Roman, Piatra-Neamț, Pitești, Cluj, etc. A adunat informații de la foștii salariați și urmași ai acestora, culegând fotografii, obiecte vechi medicale, documente, declarații. Acestea i-au trezit ideea înființării unui muzeu al Spitalului Roman. Inițial a fost fixat într-o încăpere din clopotnița bisericii „Precista Mare”, apoi a fost mutat în camera portarului spitalului și apoi în incinta Spitalului Vechi. Muzeul oglindește evoluția spitalului și a farmaciei care a funcționat odată cu el, în cei peste 200 de ani.
Din anul 2010, Societatea de Istorie a Medicinii şi Farmaciei din Roman a donat valoroasa colecţie de iatroistorie, adunată timp de cinci decenii de doctorul Epifanie Cozărescu, Muzeului de Istorie Roman. Astfel, casa în care a locuit dr. Nicolae Fălcoianu, astăzi sediul Muzeului de Istorie Roman (corp B), adăposteşte expoziţia In memoriam dr. Epifanie Cozărescu, în care, printre multe alte exponate, se află şi cea mai veche trusă de microchirurgie, folosită pe front, în Războiul de Independenţă.
Domnul dr. Cozărescu a fost și un înzestrat om de cultură, fiind membru al „Asociațiilor medicilor poeți și prozatori”. A publicat o carte de versuri precum și lucrarea în proză PARAMEDICALIA, cu însemnări medicale și paramedicale.
Doctorul Cozărescu a fost și veteran de război. În calitate de medic de regiment a acordat în prima linie ajutor răniților. Întorcându-se de pe front, a fost prins de ruși și înglobat într-un convoi de prizonieri. A reușit să evadeze la un moment oportun, revenind în familie.
A fost, de asemenea, membru în consiliul de conducere al Societății de Istorie a Medicinei pe Țară iar la Roman, membru al Societății de Medicină și Farmacie, timp de peste 30 de ani, fiind numit ulterior Președinte de Onoare al Societății de Istorie a Medicinei și Farmaciei din Roman.
A publicat multe articole de iatro-istorie romașcană în presa centrală și locală, în Revista Mitropoliei de la Iași. A ținut sute de comunicări la reuniunile de profil pe țară, regionale sau locale.
Opera sa capitală în acest domeniu, care fructifică munca sa de cercetare iatro-istorică de peste 40 de ani o reprezintă volumul Istoricul Spitalului Municipal „Precista Mare” din Roman până la Bicentenar 1998, Parțial și al vieții medico-farmaceutice romașcane, realizat în colaborare cu domnul dr. Octav Clocotici. Acest volum a văzut lumina în anul 2001. Cartea a fost primită cu mult interes de romașcani, dar și de mulți iubitori de iatro-istorie din țară.
A fost ales în trei rânduri a câte patru ani ca membru al Eparhiei Episcopiei Roman, intervenind deseori cu propuneri.
A încetat din viață în data de 4 martie 2010.
