Max Blecher

    997

    Cetăţean de onoare – titlu conferit prin H.C.L. nr.175 din 07.09.2009


    S-a născut pe 8 septembrie 1909, Botoşani (d. 31 mai 1938, Roman).

    Făcând parte dintr-o familie evreiască înstărită; tatăl său avea pe strada Ştefan cel Mare nr. 151-153 un magazin de porţelanuri, unde îşi desfăcea produsele unei mici fabrici de ceramică de la marginea oraşului. Lazăr Blecher era membru în Comisiunea pentru fixarea cotizaţiilor benevole destinate construcţiei localurilor de şcoli din oraşul şi judeţul Roman.

    A urmat cursurile primare şi liceale la Roman. După susţinerea bacalaureatului, pleacă la Paris, cu gândul de a se înscrie la Sorbona. Se îmbolnăveşte de morbul lui Pott, o boală gravă, pe atunci incurabilă, fiind internat timp de zece ani în clinici şi sanatorii din străinătate.

    În anul 1930 publică schiţe şi aforisme în revista lui Tudor Arghezi – Bilete de papagal şi în Adevărul literar şi artistic.

    O primă şi ultimă plachetă de versuri, intitulată Corp transparent (1934) îi apare cu ajutorul prietenului său Geo Bogza, versurile fiind uneori suprarealiste, dar mai adesea destul de convenţionale ca tehnică. Geo Bogza l-a ajutat, de altfel, să-şi tipărească şi cele trei romane şi tot cu el avea să poarte o corespondenţă asiduă.

    Romanul de debut, Întâmplări din irealitatea imediată este o evadare din viaţa de zi cu zi a tânărului cu o sensibilitate excesivă, ţintuit la pat de cumplita boală, este un roman al devenirii, al trecerii de la copilărie la adolescenţă. Cel de-al doilea roman, Inimi cicatrizate, apare în anul 1937. Este un roman scris la persoana a treia, de data asta despre viaţa din sanatoriul de la Berck sur Mer. Ultimul său volum, tipărit postum de amicul său Saşa Pană Vizuina luminată, este tot un jurnal de sanatoriu.

    Operele sale sunt în foarte mare măsură autobiografice. Este singurul scriitor romaşcan care, descrie în amănunt oraşul natal (parcul oraşului, cinematograful, bâlciul anual, malul Moldovei).

    Este un autor tradus în 5 limbi: engleză, franceză, germană, spaniolă, cehă fapt care îi asigură o notorietate internaţională.

    Face parte din elita scriitorilor romaşcani alături de Cezar Petrescu, Otilia Cazimir, Garabet Ibrăileanu.

    Rareori mi s-a întâmplat să întâlnesc un debut mai revelator – Pompiliu Constantinescu, iar Eugen Ionescu spunea despre primul său roman că este o capodoperă.

    Articolul precedentEpifanie Cozărescu
    Articolul următorIoan Antoci