Dumitru D. Botez (1904-1988) dirijor, compozitor, profesor, membru al Uniunii Compozitorilor, Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă

1479

Cetățean de onoare – titlu conferit prin H.C.L. nr. 93 din 27.04.2018


S-a născut la Roman, pe 10 martie 1904. A urmat cursurile Liceului Roman Vodă, unde l-a avut profesor pe compozitorul și dirijorul Ioan Cristu Danielescu. La terminarea liceului și-a dorit să urmeze Conservatorul, dar la dorința tatălui se înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi, ulterior dând examen și la Conservatorul din Iaşi, unde era director muzicianul romașcan Alexandru Zirra.

În anul 1929, după terminarea Conservatorului, la Secția teoretică și instrumentală, se întoarce la Roman ca dirijor la Biserica Sf. Voievozi.

În perioada 1931-1933 a fost profesor la catedra de muzică a Seminarului Teologic Sf. Gheorghe din Roman. În toamna anului 1933 a intrat, prin concurs, în orchestra Radiodifuziunii din București.

A fost profesor de muzică la Gimnaziul Comercial Regele Ferdinand și la Liceul comercial Marele Voievod Mihai din București.

Între anii 1938-1942 a fost profesor de muzică la Liceul Militar Nicolae Filipescu de la Mănăstirea Dealu din Târgoviște, apoi profesor la Seminarul Pedagogic Universitar Titu Maiorescu din București.

În perioada 1945-1950 a fost dirijor al Corului Radio, unde a dirijat Requiemul de Verdi, avându-l la pupitrul orchestrei pe George Enescu.

Din anul 1949 a fost membru al Uniunii Compozitorilor și în același an a fost numit la Catedra de Dirijat Cor de la Conservatorul Ciprian Porumbescu. În anul 1953 i s-a încredinţat conducerea Corului Filarmonicii George Enescu.

Începând cu anul 1949 și până în anul 1974 a fost conferențiar la catedra de dirijat ansamblul coral al Conservatorul Ciprian Porumbescu din București, între anii 1959 -1962 fiind și Rector al Conservatorului Ciprian Porumbescu.

Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, dirijorului Dumitru D. Botez i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei.

Pentru activitatea desfășurată, a primit numeroase premii și distincții: Ordinul Muncii, Meritul cultural, Medalia comemorativă Zoltan Kodaly (Budapesta), Marele premiu al Uniunii Compozitorilor.

A publicat numeroase studii și articole în reviste de profil: Muzica, Cercetări de muzicologie, Contemporanul, Îndrumătorul cultural.

A susținut conferințe, concerte-lecție, comunicări științifice, emisiuni radiofonice și de televiziune.

A organizat și condus cursuri de perfecționare pentru dirijorii de cor. A armonizat diferite coruri pe care le-a dirijat în concerte publice, emisiuni Radio, spectacole de gală și aniversare. A dirijat peste 1500 de lucrări corale cu Filarmonica George Enescu.

A fi pedagog înseamnă să posezi un anumit fel de a fi, să dispui de numeroase calităţi: calm, răbdare, voinţă fermă, iubire de oameni şi capacitatea de a le modela sufletele, capacitatea de a fi drept, înţelegător şi neinfluenţabil, să iubeşti trecutul şi să speri în «viitorul de aur» al ţării tale şi al omenirii, de a fi bun şi sever totodată, să-ţi menţii, când este nevoie, hotărârile luate, de a renunţa la ele când împrejurările sunt altele, să faci din tine însuţi un om superior, care să fie şi altora exemplu.

A încetat din viață pe 5 octombrie 1988, la București.

Articolul precedentIon Ionescu de la Brad (1818-1891) primul inginer agronom român, deputat, membru corespondent al Academiei Române
Articolul următorConstantin C. Iliescu (1892-1978) academician profesor doctor, întemeietorul cardiologiei moderne din România