Viorica Agarici

    0
    435

    Cetăţean de onoare – titlu conferit prin H.C.L. 57 din 28.04.2011


    Viorica Agarici (n. 1886 – d. 1979) a fost preşedinta filialei locale a Crucii Roşii din Roman în timpul celui de-al doilea război mondial. Ea este unul din cei 54 de români omagiaţi de Statul Israel cu titlul „Drepţi între popoare” (Righteous Among the Nations).

    În noaptea de 2 spre 3 iulie 1941, după ce a tratat răniții Armatei Române care se întorceau de pe frontul de est, ea a auzit gemetele evreilor din trenul care transporta supravieţuitorii pogromului de la Iaşi. Datorită funcţiei pe care o ocupa, a cerut şi a obţinut permisia să dea apă şi alimente celor din tren.

    Cetăţenii municipiului Roman nu au uitat-o, după moartea ei survenită în 1979, au pus un mic bust în Gara Roman, amintind de curajul şi devotamentul unei femei deosebite: Viorica Agarici.

    Povestea, pe scurt:

    Sturnbandfurerul H. Ohlenburg, de la Comandamentul german al oraşului Iaşi, vrând să mai debaraseze oraşul şi de alţii – pentru ei – indezirabili, îi îmbarcară în două trenuri de vite, puternic oblonite ca să nu intre nici aerul la cei înghesuiţi înăuntru.

    Trenuri cu destinaţie diferită: primul, care ne interesează îndeosebi, spre Lagărul de concentrare de la Călăraşi – Ialomiţa, al doilea – la Podu Iloaei. Dar, ca să nu ajungă prea repede, îi purtară înainte şi înapoi, pe caniculă, încât peste jumătate din ei se sufocară.

    Trenul întâi, care şi-a meritat cu prisosinţă tristă porecla de „Trenul Morţii”, după ce şi-a lepădat 650 de morţi la Târgu Frumos şi 350 la Mirceşti, ajunse, în dimineaţa de 3 iulie 1941, la Roman. Aici le-a ieşit imediat în întâmpinare echipa de infirmiere ale Crucii Roşii, cu serviciul în gară, intenţionând să le acorde, ca şi trenurilor cu răniţi, ceai şi pachetele cu hrană rece.

    Însă paznicii germani ai trenului le interziseră apropierea de vagoane.

    Atunci fu chemată în ajutor preşedinta Filialei locale de Cruce Roşie, doamna Viorica Agarici.

    Urmarea, se ştie şi se mai scrie despre gestul eroic: s-a postat în faţa locomotivei, declarând că nu va pleca de acolo până nu se vor da la o parte obloanele, în spatele cărora deținuții strigau cerând aer şi apă. Cu sprijinul oficialităţilor române, printre care şi cel al Reginei Mama Elena, aflată în vizită la Spitalele militare din zonă, al Prefectului judeţului Roman şi cel al generalului Ştefan Ionescu s-a ajuns prin telefon la generalul Ion Antonescu.

    Acesta a solicitat sprijinul Generalului Eugen von Schorner, comandantul Armatei a 11-a germană care coopera în Basarabia cu trupele noastre. Atunci a venit ordinul de eliberare a trenului şi de oprire a acţiunilor antievreiești de la Iaşi.

    Trenul a fost igienizat şi deţinuţii asistaţi după care a putut să-şi continue cursa la destinaţie.