Cetățean de Onoare – titlu conferit prin HCL nr. 110 din 13.05.2016
S-a născut în anul 1850, în localitatea Șarânga, județul Buzău. După terminarea școlii primare în satul natal, a continuat studiile la Seminarul Teologic din Buzău. A profesat ca învățător în Urziceni și Mizil. În anul 1871 s-a înscris la Facultatea de Medicină din București. La 1 ianuarie 1875 a întemeiat Societatea Studenților în Medicină din București, prima asociație științifică medicală a studenților din România. În anul 1877, fiind în ultimul an de studii, a plecat ca voluntar pe front în diviziile Crucii Roșii Române în Războiul de Independență.
În anul 1878 și-a susținut teza de doctorat și a început practicarea medicinei la Pătârlagele, județul Buzău. În cei doi ani petrecuți aici, Manolescu a realizat cu succes primele sale operații pe ochi. După specializări la Paris și Viena, a devenit medic oftalmolog la Spitalul Brâncovenesc din București, iar mai târziu șef de secție oftalmologică la Spitalul Colțea, unde a practicat medicina până spre sfârșitul vieții.
Din anul 1885 a fost profesor universitar la Facultatea de Medicină București, fiind întemeietorul Școlii românești moderne de oftalmologie, domeniul în care, printre altele, a descris o nouă tehnică de extirpare a irisului precum și o metodă de tratament în conjunctivita granuloasă, numită în epocă și metoda Manolescu. Și pentru cataractă a creat procedee proprii de tratament, care i-au purtat numele.
A fost membru al Academiei Române și a condus prestigioasa revistă Analele medicale române. A fost Director General al Serviciului Sanitar Român. A fost preocupat îndeosebi de starea sanitară a țăranului român, înființând sute de infirmerii rurale și revista Apărătorul sănătății. Pentru lucrarea, apărută în anul 1895 la București și tipărită de Academia Română, Hygiena țăranului român, a primit Premiul Academiei Române.
A deținut o moșie în localitatea Strunga, atunci în județul Roman, unde a înființat pe lângă băile pentru tratament și un spital pentru tratamentul pelagrei.
A fost senator de Roman, în două mandate. În ultimul an de viață s-a retras la Strunga, dar a locuit și la Roman, oraș căruia i-a lăsat prin testament, terenul și o parte din fondurile necesare pentru construirea unui nou Palat administrativ.
Prof. Dr. Nicolae Manolescu-Strunga a fost o personalitate marcantă a medicinei românești și o figură emblematică a filantropiei secolului al XIX-lea.
