Nicolae Grigore Stețcu
(10 noiembrie 1910 – 12 mai 1995)
Cetăţean de onoare – titlu conferit prin HCL nr. 217 din 28.09.2023
S-a născut pe 10 noiembrie 1910, în satul Galbeni, judeţul Bacău. A urmat Şcoala Primară în satul natal, unde, printre alții, l-a avut învățător pe Gheorghe Năsturaș, autor al unor volume de versuri şi articole.
Este absolvent al Liceului „Roman-Vodă”, promoţia 1929. A urmat cursurile Facultăţii de Litere și Filosofie la Universitatea din lași, unde i-a avut ca profesori pe Al. Philippide, Iorgu lordan, G. Pascu, Garabet Ibrăileanu, Octav Botez, I. M. Marinescu, Ilie Minea, M. Ralea.
Pe 7 noiembrie 1939, a fost ales membru al Institutului de Literatură de la Universitatea „Carol al II-lea” din Cernăuți, Institut condus de Leon Morariu, profesor universitar și prodecan.
În timpul celui de al doilea Război Mondial a luptat pe frontul de Răsărit și a fost decorat.
Din anul 1946 a fost profesor la Liceul Comercial de Băieți (unde a fost și director) iar de la 1 iulie 1949 şi până la pensionare (1 septembrie 1973), a fost profesor la Liceul „Roman-Vodă”.
A fost membru al Societății Culturale „Miron Costin”, unde, pe 23 martie 1947 a ținut Conferința „Şcoli particulare și pensioane private la Roman, în secolul al XIX-lea”.
A debutat în publicistică pe 15 noiembrie 1937 în ziarul romașcan „Ritmul vremii” (în numărul din 10 noiembrie 1940 a publicat articolul: Vasile Alecsandri. Scrisori inedite).
În noiembrie 1969, s-a înființat la Roman Cenaclul literar „Panait Mușoiu”, al cărui conducător a fost câtva timp prof. Nicolae Grigore Steţcu.
A înființat Muzeul Liceului „Roman-Vodă”, unde a expus fotografii și opere ale unor foști profesori și elevi, care s-au remarcat în cultura românească: Panait Moșoiu, Eugen Herovanu, B. Brănișteanu, Calistrat Hogaș, Garabet Ibrăileanu, Cezar Petrescu, Octav Dessila, Al. Epure, N. Apostol, C. Gălușcă, C. Isachi, Jean Mihail, Virgil Gheorghiu, Tache Soroceanu, D. D. Botez, Max Blecher etc.
A înființat și condus – între anii 1963-1972 -, împreună cu profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu și directorul liceului, Gheorghe Mihalcea, Cenaclul literar „Garabet Ibrăileanu”, în amintirea fostului elev al acestui liceu. Toate cercetările și articolele despre viața lui Garabet Ibrăileanu au fost publicate post-mortem, prin grija fiului său Eugen Stețcu, membru al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Bacău, în volumul „Contribuții la viața lui Ibrăileanu” apărut în anul 2013.
La 15 mai 1967, apărea primul număr al Revistei „Izvorașul”, cu lucrări ale unor elevi și profesori ai Liceului. De la numărul 2, din anul 1968, la propunerea prof. Steţcu, revista s-a numit „Școala nouă”, ca un omagiu adus foștilor elevi Garabet Ibrăileanu și Panait Moșoiu.
În anul 1972, la centenarul Liceului Roman-Vodă, împreună cu prof. Gheorghe A. M. Ciobanu, a publicat volumul Pagini din istoria Liceului «Roman-Vodă», o monografie de mare valoare documentară.
A rămas în memoria urbei muşatine ca Patriarhul catedrei de Limba și literatura română a Liceului Roman-Vodă. Un liceu care i-a fost, pe tot parcursul vieții, universul suprem al preocupărilor sale spirituale. A însoțit, an de an, zeci de promoții, dăruindu-le atașament pentru vorbirea strămoșească și creația artistică a acestei vorbiri. Dar, mai presus de orice, neobositul dascăl a ctitorit, prin ani și ani de eforturi, căutări și ordonare, Muzeul liceului, ce conține o cantitate impresionantă de materiale și care a fost inaugurat în ziua în care Liceul „Roman-Vodă” își sărbătorea un veac de existență.
Episcopia Romanului, Societățile culturale «Miron Costin» și «Al. Vlahuță», instituțiile școlare, Biblioteca Municipală l-au avut, de nenumărate ori, ca oaspete-conferențiar, acesta impresionând, dar și atrăgând auditoriul prin multitudinea de date, precum și prin umorul la care apela.
Emblema centrală a personalității sale rămâne a fi aceea de „cărturar”, de împătimit al bibliotecilor și al arhivelor, al documentelor vechi și al sigiliilor acestora. Așa au luat ființă cele peste cincizeci de articole de o strictă rigoare, apărute în publicații diferite, începând cu revista „Școala nouă” și culminând cu „Revista Arhivelor” din București, sau „Făt-Frumos” din Cernăuți.
Profesorul Nicolae Grigore Steţcu a fost un dascăl și un străjer cultural al unei urbe, un cărturar de excepție și un slujitor credincios al condeiului, un iubitor de tradiții străbune și un om cu personalitate categorică.
S-a stins din viaţă pe 12 mai 1995.