Maria Sturza
(1851-1937)
Cetăţean de onoare – titlu conferit prin HCL nr. 225 din 28.09.2023
S-a născut în anul 1851, în familia scriitorului Ion Ghica.
În anul 1869, Maria Ghica s-a căsătorit cu George Sturza. Singurul copil al Mariei Ghica cu George Sturdza a fost o fiică, Ecaterina, născută în anul 1873.
Între anii 1880-1904, George A. Sturza şi soţia sa Maria au ridicat, pe locul unui vechi conac, Castelul de la Miclăuşeni, cunoscut sub numele de Palatul Sturdza, monument istoric de artă gotică.
Maria Sturza a dovedit și un oarecare talent pentru arta cuvântului, dar mai ales pentru pictură. O capodoperă de acest gen o reprezintă Biblia ilustrată de ea, între anii 1879-1882 (din nefericire pierdută de Ecaterina în timpul evacuării din anul 1944). Într-o notiță din 23 aprilie 1882, rămasă la Miclăușeni, (astăzi la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Neamţ), Maria Sturza mărturisea: Această carte la care am lucrat cu dragoste și cu evlavie trei ani de zile și care în acest timp a fost pentru mine o mângâiere în ceasuri de necaz și o dulce petrecere sufletească în vreme de bucurie, o dăruiesc astăzi iubitului meu soț, ca semn de cea mai adâncă iubire și gratitudine.
O altă realizare remarcabilă a Mariei în arta decorativă, cu inițiale ornate, chenare ornamentale și miniaturi viu colorate, în acuarele chinezești, o reprezintă albumul de poezii intitulat Floricele rătăcite. Cartea este dedicată tatălui ei, pe când acesta se afla la Londra.
În anul 1889, Maria a publicat, la Roman, prima ei carte, intitulată Rugăciuni, care cuprindea 23 de rugăciuni, structurate ca poeme lirice. În anul 1911 a publicat volumul Meditații, iar în anul 1915 Evanghelia explicată copiilor, o povestire pe scurt a Noului Testament. În anul 1918 tipărește Cărticica de mângâiere.
În timpul Primului Război Mondial, Castelul de la Miclăuşeni a adăpostit un Spital Militar, iar Maria Sturza și Ecaterina Cantacuzino au ajutat răniții, ca infirmiere. Marele compozitor George Enescu a vizitat Castelul, concertând printre paturile cu răniți.
Maria Sturza a fost președintă a Societății Ortodoxe a Femeilor Române, filiala din județul Roman, gesturile ei de binefacere fiind cunoscute: întreținerea la școală și facultate a mai multor copii orfani.
În anul 1921, pe 28 aprilie, doamnele Maria Sturza și Ecaterina Cantacuzino, mamă și fiică, încheie un acord cu Primăria orașului pentru construirea primului Liceu de fete din Roman. Fondatoarele obțin un teren din apropierea râului Moldova, în partea vestică a orașului, de pe care s-a excavat argila necesară pentru cele un milion de cărămizi din care s-au ridicat zidurile liceului.
După terminarea lucrărilor, cele două fondatoare, donează Ministerului Educației Naționale clădirea dotată cu mobilier, material didactic și inventar pentru internatul de fete. Pe 22 octombrie 1923 a sunat pentru prima dată clopoțelul la Liceul de fete.
În anul şcolar 1923-1924 Liceul de fete Sturza – Cantacuzino a funcţionat doar cu externat, ulterior fiind dat în folosinţă şi Internatul Liceului.
Dorinţa fondatoarelor era ca această şcoală să contribuie la luminarea şi îndrumarea tinerelor generaţiuni de fete, formând bune românce şi mame de familie, care, pe lângă cunoştinţele didactice cerute de legile ţării, pentru asemenea şcoli, să înveţe şi industria casnică şi menajul indispensabil femeii.
Pentru ca şcoala să nu-şi schimbe destinaţia, s-a decis înfiinţarea unei Epitropii care să poarte numele de Epitropia Fondaţiunii Maria Gh. Sturza şi Ecat. Cantacuzino şi care să fie compusă din cinci membri: un reprezentant din familia Sturza-Cantacuzino, P.S.S. Episcopul de Roman, preşedintele Tribunalului de Roman şi doi cetăţeni din oraşul Roman.
În dimineața zilei de 30 iunie 1937, Maria G. Sturza a încetat din viață la Miclăușeni și a fost înmormântată lângă soțul ei, sub streașina Bisericii de la Miclăușeni.
