Inginer Dănuț-Nicolai Marin

    0
    258

    Cetățean de Onoare – titlu conferit prin HCL nr. 110 din 13.05.2016


    S-a născut la Roman, pe 6 martie 1946. A făcut şcoala primară şi liceul în orașul natal. Îndrumat de tatăl său, a absolvit Facultatea de Construcţii în anul 1968. După absolvirea cu succes a facultății, în perioada 1968-1969 a fost repartizat ca inginer stagiar la Trustul de Construcții Industriale Onești, șantierul Iași. În anul 1969 a fost numit şef de lot în cadrul Trustului de Construcții Industriale Săvinești – Piatra-Neamț. A primit ca sarcină ridicarea Fabricii de Nutreţuri Combinate şi a uimit printr-un procedeu nou de turnare cu glisare a betoanelor, care, spre surprinderea tuturor, se înălţau cu doi metri în fiecare zi.

    Inginerul Dan Marin a contribuit decisiv la modernizarea municipiului Roman, în perioada 1971-1990. Ca director al grupului de șantiere din cadrul Trustului Județean de Construcții Montaj al județului Neamț – Șantierul nr. 2 Roman, a construit mare parte a blocurilor din Roman, fiind artizanul dezvoltării urbanistice moderne a localității noastre. Când a venit la conducerea şantierului, oraşul avea 3.000 de apartamente, iar în anii ’90 erau construite peste 32.000 de apartamente. Știa istoria fiecărui bloc, a fiecărei clădiri. A construit Complexul balnear Băile Bălțătești, județul Neamț precum și Halele API și atelierul de mufe din cadrul Uzinei de Țevi Roman. Totodată, a coordonat activitatea de ridicare a complexelor agro-zootehnice în jumătate din localitățile județului Neamț.

    De asemenea, a construit peste jumătate dintre clădirile din Târgul Neamț, inclusiv Întreprinderea Volvatir Tg. Neamț precum și o parte din locuințele din orașele Zimnicea și Călărași, după cutremurul devastator din anul 1977.

    A fost și consilier local al municipiului Roman, timp de trei mandate, în perioada 1992-2004, președinte al Comisiei de Urbanism, cu activitate laborioasă în cadrul Consiliului Local.

    Romanul a fost orașul împlinirilor lui, împliniri pentru sine, dar și pentru orașul în care s-a reîntors după studii. A clădit cu drag pentru Romanul natal și a visat zeci de ani cum să construiască clădiri în care viața să decurgă cu sentimentul de „acasă”.

    Profesionist desăvârșit, a fost ancorat în activitatea economică, culturală și sportivă a municipiului Roman, după Revoluție punând bazele mai multor firme profilate pe lucrări în construcții și furnizarea de agent termic.

    Generozitatea, ambiția, hotărârea, spiritul dreptății erau parte din ADN-ul său. Își susținea cu tărie opiniile și lupta până la capăt pentru ceea ce era just. Avea un respect deosebit pentru munca cinstită, pentru oameni, pentru dreptate, pentru faptele temeinic făcute. Cu planurile de construcții în mâini, era fericit că are așa o meserie pe care o considera uriașă, provocatoare, atât de creativă și uimitor de frumoasă.

    Avea o personalitate puternică, râdea cu poftă și iubea viața, a călătorit, a citit, a cântat, a dansat, a iubit sportul încă din timpul liceului, făcând parte din echipa de volei, a alergat după mingea de tenis cât ai face ocolul Pământului.

    Nu a fost niciodată adeptul jumătăților de măsură, a fost adeptul ideii Totul sau nimic!

    Imboldul pe care l-a dăruit celor din jur a fost: „Oricât ar fi de greu, nu există nu se poate!”.