Cetăţean de onoare – titlu conferit prin H.C.L. 46 din 25.04.2012
S-a născut la 29 martie 1954 în comuna Stăniţa, judeţul Neamţ.
La 15 ani neîmpliniţi, a intrat ca frate la Mănăstirea Sihăstria, iar între anii 1970 şi 1975 a urmat cursurile Seminarului de la Mănăstirea Neamţ.
Este licenţiat al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, iar în anul 1980 a fost tuns în monahism, pe seama Mănăstirii Bistriţa, Neamţ, primind numele de Ioachim.
În anul 1982 a fost hirotesit arhidiacon de Preafericitul Patriarh Teoctist, iar în 1985 este transferat la Centrul Eparhial de la Iaşi, unde a îndeplinit mai multe funcţii. În anul 1990 este numit secretarul noului mitropolit al Moldovei, Înaltpreasfinţitul Daniel Ciobotea şi tot în anul 1990, la Mănăstirea Văratec, a fost hirotonit ieromonah.
La 7 ianuarie 1991, a plecat la studii de doctorat la Institutul Saint Sèrge din Paris, singurul aşezământ universitar ortodox din Occident. S-a înscris la Sorbona pentru a-şi perfecţiona limba franceză. În anul 1994 şi-a susţinut teza de doctorat. A înfiinţat prima mănăstire românească din Occident.
La data de 1 mai 2000 a fost hirotonit Arhiereu vicar al Episcopiei Romanului. A reînfiinţat revista Cronica Romanului, a participat, ca delegat al Sfântului Sinod, la diferite întruniri ecumenice, simpozioane, conferinţe internaţionale, dirijează activitatea social-filantropică în toată Eparhia Romanului, implicându-se direct în diferite programe de asistenţă socială, a alcătuit textele slujbelor Vecerniei, Utreniei şi Acatistelor mai multor sfinţi, a fost organizatorul manifestărilor prilejuite de împlinirea a 600 de ani de atestare documentară a Episcopiei Romanului.
În urma ridicării Episcopiei Romanului la rangul de Arhiepiscopie, în anul 2009, a fost ridicat la rangul de Episcop vicar iar în data de 16 decembrie 2014 a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Arhiepiscop al Romanului și Bacăului, devenind, astfel, primul arhiepiscop ales pentru a păstori eparhia Romanului și Bacăului.
Romanul îşi onorează prestigiul şi îşi împlineşte cu bucurie o datorie de suflet, aducând uneia dintre marile personalităţi ale ortodoxiei contemporane – teolog profund şi ierarh cu păstorire exemplară, prinosul nostru de recunoştinţă şi adâncă preţuire.