Cetăţean de onoare – titlu conferit prin HCL nr. 164 din 10.08.2017
Haralambie Mihăescu s-a născut la 7 februarie 1907, în comuna Udești, județul Suceava. Este absolvent al Liceului „Ștefan cel Mare‟, din Suceava și al Facultății de Litere din Iași, doctor în litere și filosofie al Universității din Iași (cu lucrarea La versione latina di Dioscoride, publicată în „Ephemeris Dacoromaniae”, VIII, 1938, Buletinul Școlii Române – Academia di Romania din Roma, al cărei bursier a fost între anii 1933-1935).
Între anii 1935-1952 a fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Iași, apoi asistent, lector, conferențiar, profesor la Catedra de Filologie Clasică a Universității din Iași. A fost bursier al Școlii Române din Paris, de la Fontenay-aux-Roses, condusă de Nicolae Iorga și a funcționat ca lector de limba română la Universitățile din Frankfurt pe Main și Heidelberg în perioada 1942-1945.
Înlăturat în mod abuziv de la Universitatea din Iași, în anul 1952, a rămas, timp de cinci ani, fără loc de muncă stabil și cu interdicția de a mai publica în România. A fost reintegrat, în anul 1957, la Institutul de Lingvistică din București (la Comisia pentru Studiul Formării Limbii și Poporului Român). A fost membru al Societății de Lingvistică din Paris, al Academiei de Științe, Litere și Arte din Palermo al colectivului de redacție al revistei „Philologus‟, din Berlin etc. În calitate de clasicist, s-a făcut cunoscut prin Istoria literaturii latine (Iași, 1947), prin studii publicate în reviste din țară și din străinătate și prin traduceri din autori greci și latini, precum Heraclit din Efes, Leucip, Democrit, Aristofan, Horațiu, etc. În domeniul bizantinologiei, a publicat lucrarea Influența grecească asupra limbii române, până în secolul al XV-lea, București, 1966, a realizat pentru prima oară în România, ediții critice și traduceri din autori bizantini ca Procopius din Caesarea (Războiul cu goții, Istoria secretă), Mauricius (Arta militară), Nikephor Phokas (Le Traité sur la Guèrille – în colaborare cu profesorul Gilbert Dagron, de la Collège de France), precum și traduceri fragmentare, publicate în colecția Fontes Historiae Dacoromanae. Ca romanist, s-a remarcat îndeosebi prin ampla și originala sinteză formată din lucrările La langue latine dans le Sud-Est de lʼEurope (București-Paris, 1978) și La romanité dans le Sud-Est de lʼEurope (București, 1993). Prima parte a acestei sinteze reprezintă reluarea, mult amplificată, a lucrării sale Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, București, 1960, recenzată, la vremea ei, în prestigioase reviste din 36 de țări ale lumii. A fost invitat să țină cursuri și conferințe în Germania, Franța, Italia, Austria, Grecia etc.
S-a legat de orașul Roman prin căsătorie cu doamna Eugenia Mihăescu, absolventă a Liceului de fete „Sturdza-Cantacuzino” din Roman și a Facultății de Litere a Universității din Iași, profesoară emerită de limba latină la licee din Roman. În perioada 1945-1985, Haralambie Mihăescu a locuit, alternativ, în Iași, București și Roman. La Roman s-a născut fiul său, Doru Mihăescu. Aici, în liniștea vechii case cu cerdac și castani din strada Victoriei, a scris o parte din remarcabilele sale lucrări și tot aici a încetat din viață, la 28 februarie 1985.
În anul 2017, la 110 ani de la nașterea renumitului profesor universitar, cercetător științific, clasicist, bizantinolog și romanist, membru al Academiei Române, i s-a acordat, post-mortem, titlul de „Cetăţean de Onoare” al municipiului Roman.
