Scurt istoric

 

Biblioteca Publică la Roman a avut un timid început, materializat într-o donaţie din partea unui concitadin al nostru – Gheorghe - Radu Melidon. Născut pe 31 mai 1831, Gheorghe - Radu Melidon a fost un autentic şi netăgăduit fiu al Romanului. Despre familia acestuia, aflăm din lucrarea profesorului Alexandru Epure: pe tatăl său îl chema Gheorghe şi a fost profesor; mama sa, Ecaterina – femeie cultă pentru vremea ei (Alexandru Epure – Profesorul Gheorghe Radu Melidon, Roman, 1942, p.4), făcea parte dintr-o familie de preoţi (a fost înmormântată în curtea Bisericii Sf. Voievozi, cunoscută și sub numele de Biserica Albă). A avut şi un frate, Grigore Melidon, care a absolvit Academia Mihăileană în 1855 şi a fost şi profesor la aceeaşi instituţie (a murit în anul 1916 şi a fost înmormântat la Mănăstirea Neamţ). Din corespondenţa dintre profesorul Epure şi Dimitrie Melidon, fiul lui George Radu Melidon, aflăm că familia Melidon a avut în proprietate un teren şi două corpuri de case vechi, lângă vilele Moşinski, vis-à-vis de curtea Gimnaziului Roman-Vodă. Ulterior, terenul a fost înstrăinat şi s-a construit aici Şcoala Vasile Alecsandri.

Viitorul director al Şcolii Normale Carol I din Bucureşti, după absolvirea cursului primar, şi-a continuat studiile la Academia Mihăileană din Iaşi. Cunoştea foarte bine mai multe limbi: germana, latina, franceza şi greaca.

S-a distins ca publicist, colaborând, în anul 1855, la ziarul Foiletonul Zimbrului din Iaşi. Într-un studiu publicat în acest ziar, militează pentru înfiinţarea şcolilor în mediul rural.

În anul 1856, George Radu Melidon a fost bibliotecar la Academia Mihăileană, iar în anul 1857 a fost numit şef al secţiei şcoalelor la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice din Moldova. În această funcţie fiind, a întocmit un memoriu statistic referitor la administrarea şi la situaţia în care se afla pe atunci învăţământul public şi particular (Alexandru Epure, op. cit., p.11), memoriu intitulat Relaţiune statistică de starea şcoalelor din Moldova. Pentru această lucrare, primeşte mulţumiri de la domnitorul Alexandru Ioan Cuza, printr-un decret (la recomandarea ministrului cultelor şi instrucţiunii publice, Pr. A. Cantacuzino):

Noi Alexandru Ioan I

Cu mila lui Dumnedeu si viontia nationala

Domnu

Principatelor Unite

Moldova si Tera Romaneasca

La toti de facia si viitori sanatate

 

Asupra rap. 116 presentatu de D. Ministru Nostru secretariu de Statu ad-interim la Ministeriulu de Culte si Instructiune publica din Moldova.

Considerandu bunele merite de care D. Georgie Melidonu au datu dovada ca aspirantu de litere si functionariu publicu in curgere pana acumu diece ani.

Amu decretatu si decretatum:

Art. I. Esprimamu D. G. Melidonu Domneasca Nostra multiemire pentru zelulu si destoinicia cu care indeplinesce indatoririle postului de Siefu sectiunei scoleloru la care este numitu in serviciulu Ministeriului de Instructiune si Culte.

Art. II. Si celu de pe urma; D. Ministru nostru Secretar de Statu ad-interim la Ministeriulu de Culte si Instructiune Publica este insercinatu cu executarea ordonanciei de facia.

Datu sʼau in Domneasca Nostra resiedintia Iasii in luna Ianuariu in 9 dile anulu mantuirii 1862; eara alu Domniei Noastre alu patrulea in Principatele-Unite.

Alessandru Ioan I

(Alexandru Epure, op. cit., p.11-12).

Între 14 aprilie 1858 şi 29 octombrie 1859, a făcut parte din Epitropia Seminarului Sf. Gheorghe din Roman, ca reprezentant al Ministerului Cultelor.

În anul 1861, recunoscându-i-se meritele, i se dă dreptul să funcţioneze ca profesor în învăţământul secundar, iar în anul 1862, a fost transferat la Bucureşti, ca director al învăţământului primar din România.

În anul 1866, a fost numit revizor şcolar pentru districtele Roman, Vaslui şi Tecuci, cu reşedinţa la Roman. Mai târziu a fost înaintat la gradul de inspector pentru şcolile din judeţele Iaşi, Botoşani, Dorohoi, Roman, Bacău, Vaslui, Fălciu şi Tutova. În această calitate, face aprecieri asupra învăţământului primar care este, în opinia sa, ramul cel mai important din instrucţiune şi care merită cu osebire toată solicititudinea guvernului şi prodigalitatea ţărei. (Alexandru Epure, op. cit., p.15-16).

În anul 1867, a fost numit director al Şcolii Normale Carol I din Bucureşti ( la propunerea lui V.A. Urechia). Rezultatele merituoase obţinute de şcoala condusă de profesorul Melidon sunt evidenţiate de rapoartele revizorilor şcolari.

Pe 15 august 1871, participă în fruntea unei delegaţii de cadre didactice din învăţământul secundar, ca reprezentant al judeţului Roman, la marea sărbătoare de la Putna, închinată lui Ştefan cel Mare (acolo i-a cunoscut pe Mihai Eminescu şi Ciprian Porumbescu).

Ivirea unei necruţătoare boli l-a silit să părăsească, în octombrie 1881, ogorul învăţământului în care trăsese brazde atât de adânci (Alexandru Epure, op. cit., p.24-25). V.A. Urechia, ministrul Cultelor și Instrucţiunii Publice de atunci, şi-a exprimat, într-o notă ministerială, regretul privind demisia unui profesor distins şi sârguitor, carele, prin îndelungatele şi inteligentele servicii făcute instrucţiunii publice, a binemeritat dela ţară şi românism. (Alexandru Epure, op. cit., p.25).

Revenit în oraşul natal, deşi pensionar, pe 28 martie 1885, Melidon îi adresează o scrisoare lui Dimitrie A. Sturdza-Miclăuşanu (senator de Roman şi ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice), scrisoare în care solicită angajarea la Gimnaziul din Roman.

În urma acestui demers, Ministerul a emis Ordinul nr. 15227, prin care George Radu Melidon a fost numit profesor de istorie la Gimnaziul din Roman. (…) nu se pot enumera aice toate meritele acestui bărbat, menit de natură a servi şcoalei (…) noi trebuie să fim mândri a avea în societatea noastră un aseminea bărbat şi cu mai multă mândrie, căci e romaşcan, spunea Gh. Vucenic primarul de atunci al Romanului (Nicolae Gr. Steţcu, Gheorghe A.M. Ciobanu, Pagini din istoria Liceului Roman-Vodă, 1872–1972, Roman, 1972, p. 61). Ministrul Spiru Haret a comunicat profesorului Nicolae Condrea Sabin, directorul de atunci al Gimnaziului, că domnul Gh. Radu Melidon este recunoscut de minister ca profesor suplinitor la catedra de istorie dela gimnaziul din Roman. (Alexandru Epure, op. cit., p.26-27).

În ziua de 2 aprilie 1885, a dăruit Primăriei Roman, 228 de volume menite, cum spunea în actul de donaţie, să formeze începutul unei biblioteci publice în oraşul său natal:

Considerând că Romanul posedă, de mai mulţi ani, mai multe şcoli primare şi secundare publice şi private, care au trebuit să producă măcar cititori cu dorinţa de a-şi spori cunoştinţele şi a satisface curiozitatea prin lectură, am onoarea de a oferi în dar comunei mele natale-Romanul, 216 (228) volume (cărţi), toate legate şi relativ la ştiinţă, litere şi istorie naţională dupre inventar, ca un prinos cetăţenesc din singura avere ce am.

Donatorul numeşte cărţile rari şi alese şi pune condiţii pentru funcţionarea bibliotecii publice:

  • cărţile vor fi împrumutate oricărui "amator" spre citire şi cercetare;
  • lectura să se facă numai "în cuprinsul localului primăriei", iar în afară, cărţile vor fi împrumutate la persoanele "vrednice şi de credinţă şi cu depunerea de garanţie a valoarei";
  • cărţile să fie păstrate sub denumirea de Melidonium spre veşnica pomenire a numelui familiei.

Gheorghe Radu Melidon a fost un cărturar, un spirit de elită, un publicist cu superioare însuşiri, un profesor şi îndrumător al învăţământului, care a făcut cinste oraşului natal.

Din nefericire însă, cruda şi necruţătoarea boală de care suferea s-a agravat, încât fostul inspector şcolar şi organizatorul învăţământului primar normal din România, s-a stins din viaţă în ziua de 11 mai 1897 şi a fost înmormântat în cimitirul oraşului Roman.